De la încheierea războiului corean, Coreea de Nord a fost o națiune închisă. Atât de închisă încât e menționată drept cea mai retrasă națiune din lume. Este un loc care restricționează extrem de tare vizitele și activitățile din timpul acestora. Fiecare turist are nevoie de o permisiune specială și de un ghid care îl însoțește peste tot pentru a putea vizita țara. În plus, trebuie să alegi dintr-o listă cu locuri aprobate de guvern, nu poți merge pur și simplu la plimbare. Deci, ce l-a determinat pe Matjaž Tančič, născut în Slovenia și școlit la Londra, să-și ducă ideile și proiectul 3D într-un loc care restricționează atât de mult mișcarea, fotografia și arta?
În primul rând, să facem un pas înapoi și să aruncăm o privire asupra fotografiei 3D. De fapt, nu este o idee atât de nouă. Este aproape la fel de veche ca fotografia în sine. Charles Wheatstone a produs primele perechi stereoscopice de fotografii la începutul anilor 1840, iar în anii 1850 echipamentul necesar pentru a le produce era standard în studiourile foto ale vremii. Acum, avem și sisteme de camere stereo în uz atât pentru video, cât și pentru fotografii. Cu toate acestea, este mai puțin obișnuit să lucrezi în acest fel cu imagini statice, iar procesul lui Matjaž este destul de interesant, mai ales când i se oferă puțin timp pentru configurare.
După cum poți vedea mai sus, are o platformă personalizată care îi permite să monteze camere una lângă alta. El lucrează pe principiul că distanța medie dintre ochii umani este de 6,4 centimetri, ceea ce înseamnă că trebuie să facă două fotografii la acea distanță, pentru a reproduce spațiul tridimensional pe care îl vede ochiul uman. Desigur, acest lucru devine mai complicat în realitate decât este în teorie, deoarece lentilele au distanțe focale diferite care au propriile lor proprietăți optice. Aceasta înseamnă că trebuie făcute calcule care implică distanța focală și distanța dintre obiectiv și subiect înainte ca o fotografie să aibă succes.
Procesul anevoios de obținere a permisiunilor corespunzătoare a durat opt luni. Scopul principal al autorităților a fost să știe ce va obține cu acest proiect, potrivit lui Matjaž. În cele din urmă, au acceptat și, după ce proiectul a fost realizat, a devenit prima expoziție publică de fotografie realizată de un străin în Coreea de Nord. Aceasta nu a fost însă singura lui dificultate. Dorința lui de a lucra în 3D și de a păstra un aspect consistent asupra imaginilor a însemnat să ia mult echipament. În cele din urmă, a luat Nikon D810-uri cu lentile de 24-70 mm, două camere Coolpix A, împreună cu luminile Elinchrom Quadra și Nikon SB900s. Acesta este un echipament de nivel profesional pentru o călătorie în Coreea de Nord, unde fotografia făcută de către străini este extrem de restricționată.
Proiectul în sine a început cu Matjaž care a sosit în Coreea de Nord și a fost prezentat ghizilor săi, care aveau să devină în curând prieteni, colaboratori și asistenți. Bineînțeles că au fost încă nevoiți să aplice regulile de a nu fotografia soldații sau șantierele de construcții. Scopul lui Matjaž de a găsi Coreea de Nord pe care nu o vede toată lumea, undeva între propagandă și anti-propaganda, l-a dus în zonele turistice deschise recent și în zone mai vechi care sunt vizitate rar acum. După cum se vede și în fotografii, există câteva scene cu adevărat unice în acest proiect. El și-a propus să arate ceea ce ne aduce împreună, nu ceea ce ne deosebește. „În Coreea de Nord, ai ceea ce ai peste tot. Ai oameni care se îndrăgostesc, care vor ca micuții lor copii să meargă la școală și să nu se îmbolnăvească…”. El speră că toată lumea va vedea că locuitorii acestei țări sunt la fel ca noi, vrea să spulbere toate prejudecățile și stereotipurile.
Fotografiarea persoanelor din Coreea de Nord fără autorizația guvernului este destul de dificilă, așa că echipa s-a găsit adesea în zone cu trafic intens, cum ar fi stații de metrou, biblioteci, parcuri de distracție și fabrici. Nici în aceste locuri nu puteau sta mult, iar sesiunile de portrete durau adesea doar câteva minute. Ghizii trebuie să treacă prin programul guvernului cu fiecare turist, iar Matjaž a spus că unul dintre cele mai frustrante lucruri a fost încercarea de a-i convinge că îi vizitezi pentru a vedea oamenii și nu muzeele.
Decizia de a folosi imagini 3D pentru acest proiect este foarte simplă. Utilizarea tehnicii 3D îți permite să intri în spațiul lor personal. Matjaž împărtășește că acest lucru este important pentru că aproape că poți privi în jurul persoanei și poți vedea fiecare detaliu și fiecare por de pe față.
După cum am menționat, lucrarea a devenit o adevărată expoziție. Prima sa expoziție, din Slovenia, a fost vizitată de personalul ambasadei Coreei de Nord, care, desigur, a fost prezent acolo pentru a verifica dacă liderii lor nu au fost cumva reprezentați greșit, dar s-au bucurat și de expoziție și au declarat că este „foarte bună”.
Comentários